Alexandru Corlan - Portițe de scăpare lyrics

Totul incepe cu mintea treaza in timpul noptii cautand scapari Usi de evadare, noi imprejurari si vise duse departe. Sunt vremuri rele pentru visatori Iar visu-i ca ciocanu lu thor incontrolabil intr-un viscol gen tornada. De obicei aterizeaza-n strada Iar concretul se leaga prin munca si un rezultat minuscul comparativ cu depusul Adaug retusu sa finalizez produsu si uneori imi iese inversu, alteori opusul Deja prea personal sa nu atribui ce-i propriu, oricum viitoru e-n doliu Spun eu vazandu-ma calm fumand in fotoliu Astept sa-mi tatuez spatele si sa-l intorc. Sa ma duc oriunde apuc ca sa ma intorc Iar in torace-I galagie precum multimea adunata-n jurul unui tort In creier e galagie ca la Airfield + Untold. Adesea uit cum ma comport, dar sunt scapat de sub control Cand nu exista sine, sufletu-I rostogol. Acceptarea-I echilvalenta schimbarii de rol Totodata… misto asa.. cred. "Acasa" ii un termen gol In Franta-I ce nu vreau sa cunosc mai departe. In Targu-jiu ce las in spate Ardealu-I pasu spre finalitate, dar parca nu-I nici asa. Misto asa Cand ce redau nu-mi pasa mie dara cuiva. Cand plec noaptea din parc se-aude o voce de cucuvea Io nu ma pot….. Opri… Din pacate as vrea dar o iau razna Si-mi pierd controlul Ma schimb periodic ca televizorul Ca o furie plina de mila si-altruism, “Nu vreau sa te omor” e truism Asa ca lasa-ma-n pace, te rog. Ca atunci cand priveam cum mutila pisica dupa ce si-a dat cu drog Regurgitez amintiri ca sa scap dracu de viforul asta interior Simt cum mor usor si lent ca petele de pe tavan la ultimul etaj intr-un apartament N-am nevoie de confirmare sa stiu ca pun epitet evident autentic, doar scap de cercul vicios egocentric Si treaba s-a dus la alt nivel.. Uneori parca tin un jurnal pe vers reminiscent Ca piesele ce le scriam cand eram adolescent; ce n-au iesit la suprafata Un frate-mi spunea ca vrea sa-mi traga clip la un “Puzzle” De stari, consecinte, urmari… Vizitez paradisul cand uit ce i-am promis lu… Nu conteaza Oricum datul din casa echivaleaza cu tradatul persoanei care conteaza Cel mai mult. Obsinuit sa te-ascult.. Dar nu te mai suport de atat de mult timp ca ma simt ca un semi-parazit substantial Te las in traiul tau personal, whateva, in pofida Faptului ca devenea oricum deconstructiv cum sustine si Derrida Plec, pa. pup. Pe-alta data. Ne mai vedem sau nu. Conteaza prea putin Drumul devine constructiv, pana la urmatorul individ submisiv complacerii-n nimic De-aia-i periculos la dracu sa zic ce simt. Mai ales cand se interpreteaza gresit (Dar uneori am senzatia ca tre sa iau o arma si sa trag in toata lumea ca vrea sa ia) Tot ce nu-I al lor. Tot ce satisface Toate gandurile rele luate din ceva Traiti cu ele de puteti si-o sa vedeti Ca-ntre patru pereti iti doresti moartea De-aia te complaci, de-aia refuzi s-accepti Confuzia te-omoara, la fel si-o arma In doua lumi paralele-n care traiesti una-I palpabila Cealalta ramane ascunsa. Da pe ea te bazezi Fantezia-I altceva decat ce crezi, in cazu-n care pervertesti Asculta-ti inima…. Si daca-I moarta… ingroapa-ti-o-n desert Mintea-i bolnava, du-o-n Tibet. Sau speculeaz-o-n public bet Eu cred in ingeri. Dar dracii ma urmaresc Oricat as vrea de mult. Daca alerg doar obosesc Procrastinez. In speranta ca dispare instinctul mortii Oricum se joaca roata, castiga sortii Siii aleeerg. Alerg. Alerg. In jurul cozii Siii daca m-opresc.. ies coltii.. sau emotii Oricum as da-o, o dau adevarat De-aia iluzia unei dureri apare si revine repetat Dar sunt captiv sa fiu eu insumi nu altcineva Si de-aia-mi accept ce-mi zace-n cartile norocului Asta e jocul omului. Uneori ma regasesc in mintea orbului Fac apel, fac apel, fac apel la sentiment Exista frumusete si binefacere, chiar daca nu simtim permanent Oameni urati vor binele si frumusetea si strica inocenta Si ce distrug se revarsa in nimicnicia sufletului lor ars pe rug Se bucura de libertate, de fapt i-un jug. A ce nu poa sa aiba si distrug… Distrug.. Coloana vertebrala e ispita sarpelui Comoditatea-I ascunzisul actului. Si innegrirea inimii si inchisoarea mintii Si cine crede ca are, n-are nimic